MAI AVEM TARA? UN EXEMPLU DE PAROXISM DEMOCRATIC

 Când o să priceapă toată lumea că investitorii străinii nu vor binele nostru, ci doar al lor?

 

Introducere: ”În 16 noiembrie dimineaţa, înainte de alegeri, situaţia în România era după cum urmează: tot petrolul şi jumătate din resursele de gaze – la austrieci; distribuţiile din energie (cele care strâng banii) – la nemţi şi francezi în cazul gazelor, la italieni, nemţi şi cehi în cazul electricităţii, la austrieci, kazahi şi ruşi în cazul carburanţilor; băncile – la austrieci, greci şi francezi; industriile câte mai există – la nemţi, britanici, ruşi, italieni etc; telefonia – la francezi, britanici şi nemţi; pădurile (probabil peste jumătate) – la austrieci, unguri, nemţi; pământurile agricole (probabil peste 40%) – la italieni, unguri, danezi etc. În 16 noiembrie, la închiderea urnelor, după victoria zdrobitoare, tabloul era acelaşi. Si aşa va rămâne. Fraţilor, nu veţi lua nimic înapoi! Actualii deţinători vând scump, nu dau gratis precum statul român! Și v-au luat şi banii, ca să nu aveţi cu ce cumpăra!”  (Ilie Șerbănescu)

 

Scrisoare deschisă către bucureșteni și toți românii

Dragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș . Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie.

Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației de la care am sperat mult mai mult . Acum sînt la pensie . Să nu credeți cumva că m-am pricopsit . Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie în primul rînd pentru plată facturilor.

Știți și dumneavoatra, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștean te obligă la folosirea unor  servicii și facilități publice indispensabile cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele. Tot uitindu-mă prin facturi am observant un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră.  Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova care e o  companie frantuzească dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian.

Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris să se integreze în UE.

Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine.

Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe  nici el dacă mai e român sau European.

Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștii un PECO românesc.

Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine fiindcă în București,în afară de CEC, nu mai e nici o bancă românească.Deci ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări fiindcă marfă e aproape 90% de  import.

Deci cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 24 de ani. Am fost  predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din aceste companii de utilități.

Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țara . Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sînt uriașe!

 

 Au dispărut, în ultimii 24 de ani peste 1200 de întreprinderi  productive: fabrici,uzine,combinate,cooperative, sisteme de irigații și cîte altele!

 

În România, primul război mondial + al doilea război mondial + cutremurul din 1977 nu au distrus 1200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 24 de ani au reușit performanța!

Nici bomba de la Hiroșima + bombă de la Nagasaky nu au reușit performanță asta, e dovedit statistic .Deci politicienii noștri din ultimii 24 de ani sînt mai răi că bomba nucleară. Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la 20 miliarde de euro.I-au spus datorie publica, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, dar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului și că noi o vom plăti… noi și nepoții noștri!

Cît mai poate dură o asemenea situație? Ce fel de țara vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și din generațiile care se ridică mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta.

Nimeni nu cere de pomană . Toată lumea dorește un loc de muncă ! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii și alea livrate de străini vom pieri ca țara și ca neam în cîțiva ani de zile. Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii!

Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mînă românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari !

Dumnezeu să ne lumineze mintea!

În caz contrar vom trage apa la București și vom face plata la Paris, ca și pînă acum!

Fă un bine țării tale! Citește și dă mai departe!

Salvarea României, în prezent şi în viitor, nu poate veni decât „prin noi înşine”. Restul sunt fantasme!

Viaţa şi Sănătatea oamenilor nu este darul sistemului politic care guvernează ţara la un moment dat. Viaţa, acest dar divin minunat, nu trebuie să devină o POVARĂ.
Statele care în decursul istoriei au tot copiat diferite modele, constituie o pradă uşoară întrucât marile puteri şi imperii, în funcţie de interesul lor, pun la cale tot felul de strategii pentru ca bogăţiile acestor state să fie deturnate, să fie preluate sub o formă sau alta a cooperării sau integrării, a facilitării intrării acestora în tot felul de organisme politice şi economice, mizând tot mai mult pe faptul că ele nu au o conştientizare a propriilor interese naţionale şi nici a propriilor lor identităţi.
Este ca şi cum ai fi proprietarul unei imense bogăţii, dar nu eşti conştient că o ai şi nici nu şti să o administrezi cum se cuvine. În acest context eşti o pradă uşoară pentru cei ce se pricep să tot adune, să facă imperii şi să le administreze în interesul lor.
Cazul României este un grăitor exemplu. Edificatoare este istoria sa frământată. O scurtă incursiune în istorie, începând cu rascoala lui Tudor Vladimirescu din 1821 şi până în prezent, ne relevă această stare de fapt .Maeştrii şahului politic, după evenimentele din 1989, au legat termenii de stabilitate, securitate şi dezvoltare europeană de NATO şi Uniunea Europeană.
          Nu se ştie încă, nu se percepe cum vor rezista aceste structuri cât şi eforturile ce le implică. Istoria, mai bine zis perioada imediat următoare şi nu numai, va demonstra cum un asemenea conglomerat de naţiuni, un adevărat „Turn Babel” modern, va rezista pentru că reuneşte un număr de mase de state eterogene în componentele lor specifice, cea mai importantă fiind cea economică.
            Analiştii menţionează deseori că s-a creat un adevărat imperiu european, dar cum toate imperiile au un ciclu de existenţă temporar, există scepticismul şi cu privire la ceea ce se întâmplă acum în Europa zilelelor noastre.
Rămâne de văzut cum se vor realiza aspiraţiile de mai multă libertate, democraţie şi acea prosperitate vestică la care tot aspira statele occidentale
Există comentarii care afirmă necesitatea că organismele democratice ce se conturează, să promoveze principiile dreptului internaţional, consolidarea rolului ONU, organizaţie cu vocaţie mondială. Consicer că aici se impune să amintim cuvintele filosofului antic Seneca: „Nimic nu apropie popoarele mai mult decât înţelegerea bazată pe dreptul recunoscut fiecăruia de a fi el însuşi”.
Spiritul european al globalizării cu toate că se vorbeşte de o altă ordine bipolară a lumii, că epoca războaielor şi revoluţiilor a apus, că lumea nu numai că s-a globalizat dar a însemnat şi un progres pentru bunăstare, totuşi, că aşa cum se desfăşoară evenimentele, tendinţa de a se constitui un imperium în primul rând cel european – Statele Unite ale Europei, conduce inevitabil la distrugerea diversităţii naţiunilor şi popoarelor în folosul câtorva ţări puternic dezvoltate din Europa, cum ar fi Germania.
Adâncirea disensiunilor dintre unele state occidentale pe problematicile UE,indeosebi intre Anglia  şi Germania, diminuarea dinamismului şi a voinţei de integrare din partea Angliei şi nu numai, menţinerea diferenţelor structurale în plan economic, impedimentul factorului demografic din Europa, conflictul dintre generaţii a Europei îmbătrânite,iata doar cateva aspecte care nu pot fi ignorate.
Se încearcă solidaritatea multinaţională care să se bazeze pe diversitatea naţională dar în acelaşi timp se încalcă principiile diversităţii. Apreciem că a gândi european înseamnă formarea unei mentalităţi şi practici europene materializate prin participarea conştientă la îmbogăţirea moştenirii Europei, prin punerea în valoare tocmai a particularităţilor naţionale, nu ignorarea acestora.
Pacea şi prosperitatea se obţin prin activitatea specifică, prin legarea autorităţilor din diferite state de rezolvarea unor nevoi comune statelor, care se pot transforma în tot atâtea ocazii de cooperare.
În loc să se axeze pe aspectele care diferenţiază statele europene,unde aici ar trebui să se obţină o omogenizare, acţiunile viitoare ar trebui îndreptate asupra zonelor în care interesele converg şi de aici către clădirea unor edificiu comun, de bunăstare.
Numai atunci s-ar împlini dezideratul lui Victor Hugo „va veni o vreme când bombele vor fi înlocuite de venerabilul arbitraj al unui mare senat suveran, care ar putea fi Europa”.
Circuitul federal, vedem că trebuie să fie cel economic, dar fără să atingi suveranitatea. Dacă la nivel înalt, „elitist”, politica şi progresul statului impun trecerea peste aceste particularităţi, în mediul social, „chemarea pământului” se resimte în fiecare zi. Cel care este german şi a învăţat versurile lui Goethe îl va privi pe Eminescu sau pe Shakespeare ca o valoare externă. Există şi va exista întotdeauna nevoia de identificare cu o naţiune, întrucât legimititatea istorică, clivajele naţionale sunt mult mai profunde. Decalajele economice, păstrarea identităţii, cultivarea tradiţiilor nu se pot obţine prin decret dat de către liderii europeni, fără să se ţină seama de starea de înapoiere a unor zone, state, oraşe etc. De menţionat este faptul că sensul democraţiei trebuie sa fie indicatorul  prosperitatii.
Deşi pare desuet, dar vechiul motto al dreptăţii sociale şi a folosirii resurselor în folosul popoarelor care le deţin, devine tot mai actual.
În contextul crizei economice mondiale, ideologiile extremiste îşi pot găsi oricare loc în lume, cu o condiţie ca spaţiul să fie dominat de sărăcie, lipsă de speranţă şi teren favorabil conflictelor. Toate acestea se găsesc din belşug peste tot, inclusiv în Europa şi Orientul Mijlociu.
Ce se poate face pentru ca aceste manifestări să nu degenereze? Considerăm că unica soluţie este cea legată de diminuarea sărărciei, îmbunătăţirea standardelor de viaţă şi instituirea în fiecare ţară de structuri viabile de siguranţă socială. Însuşi marele Ion I. C. Brătianu, afirma în timpul vieţii că: „adevăratul european este acela care contribuie la dezvoltarea Europei prin dezvoltarea forţelor naţionale pe care le reprezintă şi un acela exclusiv de preocupat de părerea străinătăţii”. Şi orice om politic,  chiar din zilele noatre trebuie să se preocupe deopotrivă atât de dezvoltarea forţelor naţionale dar şi de părerea străinătăţii, pentru a evita o izolare ca în acea vreme din 1940.
"Oricât am fi de membri ai Uniunii Europene, oricât fonduri ni s-ar promite şi oricâte parteneriate economice am stabili cu investitorii de calibru, în cele din urmă vom ajunge cu siguranţă la concluzia că singura formă de dezvoltare autentică este cea care pleacă din interior, cu oamenii noştrii, cu resursele ţării, în ideea constituirii unui capital românesc" (1).
In acest context,amintim sfatul marelui istoric si om politic Nicolae Iorga:  "Fiecare loc de pe pamant are o poveste a lui,dar trebuie sa tragi cu urechea ca s-o auzi si trebuie si un dram de iubire,ca s-o intelegi.Ce, vi se pare dificil?.Nu, daca indrazniti."
Pana la urma identitatea nationala prezinta o importanta deosebita.Pana una alta,este greu de crezut ca o natiune europeana occidentala.Anglia Franta, ,Germania, Olanda etc.,s-ar topi integral intr-0 pasta amorfa,chiar cu eticheta UE,intr-o tara saraca.
Pacat ca guvernantii nostri nu au gasit timpul necesar sa studieze si sa inteleaga mesajul lui Mihai Eminescu,transmis inca din 1888 :"un stat este ca si omul,are atata libertate si egalitate pe cata avere are, iar cel sarac,este totdeauna sclav si inegal cu cel ce sta deasupra lui".
In anul 1762, in anii premergatori ai Revolutiei Franceze,Jean Jacques Rousseau atrgea atentia ca " nimeni nu trebuie sa fie atat de bogat incat sa-l poata cumpara pe altul si nimeni nu trebuie sa fie atat de sarac incat sa fie silit sa se vanda".Asadar se impune ca in permanenta sa avem demnitate nationala in tot ceea  ce intreprindem.
  Ca sa umplem de continut aceasta notiune, ca sa o putem invoca , ar trebui sa ne regasim ierarhia de valori de la cele mai marunte gesturi cotidiene: felul in care vorbim unii cu altii, felul in care mergem pe strada, pe jos sau cu masina, respectul pentru curatenie, pentru munca, pentru corectitudine, pentru cuvantul dat, pentu elite, pentru banul public, pentru comunitate.
,,Sfinxul” Brătianu ne-a lăsat ca moştenire cea mai profundă lecţie de filosofie şi practică politică: salvarea României, în prezent şi în viitor nu poate veni decât „prin noi înşine” restul sunt fantasme.(1)
Stelian DRONDOE  
sdrondoe@yahoo.com

Împreună putem încerca să spălăm una dintre petele de rușine de pe chipul României…

Una dintre cele mai importante clădiri din istoria României zace înecată într-un ocean de mizerie și uitare. Este vorba despre locul în care, în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859, s-a hotărât Unirea Principatelor Române și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domn al țării Românești, după ce fusese ales domn al Moldovei. Clădirea se află în Centru Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan, la numărul 39 și, pe vremuri, adăpostea Hotelul Concordia.

Iar dacă în 1859 arăta astfel…

Proclamarea Unirii – pictură de Theodor Aman

… astăzi arată așa…

Hotelul Concordia, curtea interioară

“Hotelul Concordia a fost construit în anul 1852 și avea 90 de camere. În anul 1884, un mare incendiu a izbucnit în strada Smârdan. Hotelul Concordia, proprietate pe atunci a maiorului Fănuță, a luat foc și a ars în mare parte. Refăcut, hotelul a mai avut de suferit de pe urma unui alt incendiu, prin 1901-1902. Concordia a funcționat până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul comunismului a fost administrat de ICRAL și repartizat oamenilor muncii. După 1989, imobilul a fost câștigat în instanță de un cetățean străin, care l-a vândut imediat firmei Ro Naturstein SRL în octombrie 2003.  Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 – Municipiul București – la nr. crt. 2025.” (Wikipedia)

În încercarea de a pune capăt acestei stări de fapt rușinoase, un grup de patru intelectuali români – academician, prof.univ.dr. Răzvan Theodorescu, Prof.univ.dr. Alexandru Radu, Prof.univ.dr. Bogdan Murgescu și Conf.univ.dr. Adrian Niculescu – au lansat o petiție online adresată Primarului General al Capitalei:

Cu un an în urmă, am adresat o petiţie Primarului General al Capitalei, dl. Sorin Oprescu, privind recuperarea istorică a fostului hotel Concordia, din strada Smârdan 39, locul în care s-a înfaptuit Unirea Principatelor Moldovei şi Ţării Româneşti, prin cea de-a doua alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, în urmă cu 156 de ani.

În urma petiţiei noastre, susţinută de sute de semnături, Primăria Capitalei a luat unele măsuri ce păreau să fie începutul acţiunii de salvare a hotelului Concordia. Ulterior, din păcate, nu s-a mai întâmplat nimic.

Este motivul pentru care, la un an distanţă, revenim cu petiţia noastră prin care cerem autorităţilor îndreptăţite, în primul rând Primarului General al Capitalei, să ia toate măsurile necesare pentru reintroducerea hotelului Concordia în circuitul public, în acord cu semnificaţia sa excepţională pentru istoria României. Numai în felul acesta se va putea asigura păstrarea memoriei momentui istoric al naşterii statului modern românesc.

Totodată, în chip simbolic, chemăm toţi susţinătorii acţiunii noastre să fie prezenţi pe 24 ianuarie 2015, orele 12, în faţa clădirii fostului hotel Concordia din strada Smârdan 39. Invitaţia noastră este adresată, deopotrivă, Primarului General al Capitalei, dl. Sorin Oprescu.