Cresterea economica a fost in 2013 una dintre cele mai mari din UE ceea
ce este o performanta pentru Romania. Mai mult, desi UE face eforturi
importante pentru a iesi din criza, principalii indicatori
macroeconomici in Romania au in prezent valori care indica o buna
stabilitate economica. Astfel, deficitul bugetar este de 2,5% din PIB,
deficitul de cont curent aproape 2% din PIB, inflatia in jur de 2%,
datoria publica aproximativ de 38% din PIB, costul la imprumuturile de
stat au scazut iar cursul de schimb nu a inregistrat fluctuatii
semnificative.
E bine ca avem crestere economica si stabilitate economica dar nu este si suficient pentru a avea dezvoltare economica. De ce?
In primul rand, trebuie mentionat faptul ca dezvoltarea economica
reprezinta un concept cantitativ-calitativ cu o sfera de cuprindere mult
mai larga decat cel de crestere economica. In timp ce cresterea
economica se masoara printr-un numar restrans de indicatori, dintre care
cel mai important este ritmul de crestere a PIB-ului, dezvoltarea
economica implica asigurarea unui echilibru dinamic pe termen lung,
proiectarea unor traiectorii de crestere sustenabila care sa se bazeze
pe utilizarea optima a tuturor resurselor disponibile, dezvoltarea
continua a potentialului inovativ si a capitalului uman, crearea si
dezvoltarea unor institutii puternice care sa favorizeze cresterea
economica si, evident, dar nu in ultimul rand, asigurarea unei
repartitii judicioase a veniturilor si a avutiei (indicele Gini).
Asa cum o dovedeste istoria economica, pe termen lung sistemul
educational si sistemul inovativ reprezinta motoarele cele mai puternice
ale dezvoltarii economice.
Trebuie mentionat ca unii indicatori care cuantifica la un anumit moment
o situatie favorabila privind cresterea economica, respectiv o
stabilitate macroeconomica statica, pot sa se dovedeasca nefavorabili in
ceea ce priveste asigurarea unei dezvoltari economice pe termen
lung. Pe termen scurt, se poate inregistra o stabilitate macroeconomica
in conditiile unor dezechilibre microeconomice. Dar pe termen lung
dezechilibrele microeconomice se transfera la nivel macroeconomic.
De asemenea, nu orice crestere economica este generatoare de dezvoltare
economica. In economia romaneasca, desi exista o buna stabilitate
macroeconomica, sunt inca multe dezechilibre structurale si calitative
precum si vulnerabilitati ce se manifesta la nivel microeconomic si care
limiteaza dezvoltarea economica si potentialul de crestere a economiei.
Iar modelul de crestere economica nu este corelat cu modelul de
dezvoltare economica.
Cresterea economica este importanta deoarece este principalul factor
cantitativ de dezvoltare economica. Este nevoie insa si de contributia
laturii calitative a dezvoltarii economice deoarece aceasta
inregistreaza si modificarile calitativ-structurale din economie.
Unde se afla Romania din punctul de vedere al dezvoltarii economice si ce trebuie imbunatatit?
Asa cum s-a mentionat, dezvoltarea economică se apreciază luând în
considerare un sistem complex de indicatori. Unul dintre cei mai
semnificativi se consideră a fi produsul intern brut pe locuitor şi
dinamica lui.
Romania se afla pe penultimul loc in UE din punctul de vedere al acestui
indicator, acesta reprezentand 49% din media UE. Daca ritmul se mentine
atunci de-abia in zece ani va ajunge la un nivel al PIB/loc in pps de
60% fata de media UE. Mai mult, din punctul de vedere al salariului
mediu pe economie, in ultimii ani am fost fie pe ultimul loc, fie pe
penultimul din UE. Astfel, desi nivelul de trai a crescut in ultimii
ani, acesta este unul dintre cele mai scazute din Europa si la mare
distanta fata de media UE. Cresterea economica nu a fost suficient de
articulata pentru a genera un spor mai ridicat in ceea ce priveste
nivelul de trai si pentru a reduce decalajele fata de media UE. Evident
ca nu te poti dezvolta axandu-te pe factori conjuncturali, cum ar fi
agricultura si uneori exporturile. Una dintre problemele structurale ale
dezvoltarii economice actuale este dependenta cresterii economice de
contributia agriculturii. Agricultura de subzistenta nu este generatoare
de venituri bugetare, de locuri de munca sau de dezvoltare economica
iar in Romania agricultura are cea mai mare pondere in PIB din
UE. Cresterea PIB peste aşteptări din 2011 a fost susţinută de producţia
agricolă foarte bună (+14%), iar în anul 2012 creşterea nesemnificativa
a PIB cu 0,6% este cauzata de impactului negativ al agriculturii
(valoarea adăugată brută din agricultură s-a redus cu 25%). În anul
2013, economia a inregistrat o creştere in jur de 2,8%, în condiţii
similare anului 2011, aproximativ 1 pp fiind contributia agriculturii.
Sursa: Calcule proprii
Din punct de vedere calitativ, creşterea economică din 2013 nu este mai
bună decât cea din 2012. Astfel, dacă excludem contribuţia agriculturii
avem o decelerare a creşterii (de la +2,2% în 2012 la +1,7% în 2013).
Contributia pozitiva sau negativa a agriculturii a fost in ultimii ani
de maxim 1,5 pp iar cresterea economica devine dependenta de agricultura
in perioadele in care se inregistreaza rate scazute de crestere
economica. Un impact de 1 pp contributie pozitiva sau negativa a
agriculturii nu iese in evidenta atunci cand se inregistreaza rate de
crestere economica de 5-6%. In schimb, in perioade de crestere redusa de
1-3% impactul agriculturii devine semnificativ. Sunt necesare
investitii masive in agricultura pentru a transforma acest domeniu
dintr-un factor conjunctural in unul permanent in cadrul cresterii
agregate.
Alaturi de agricultura, o alta problema structurala a cresterii si
dezvoltarii economice este externalizarea valorii adaugate prin
intermediul exporturilor. Exporturile sunt corelate puternic cu
importurile (coeficientul de corelatie in perioada 1996-2012, cu mici
exceptii, a fost peste 0,7), Romania fiind un atelier de asamblare
pentru companiile straine. Valoarea adaugata ramasa in tara este redusa
pentru ca exporturile sunt dominate de capitalul strain (din primii o
suta de exportatori doar trei sunt cu capital autohton iar valoarea
exporturilor realizate de acestia este in jur de 2% din total
exporturi).
Contributia pozitiva a exportului net din 2013 s-a realizat prin
cresterea exporturilor (in special cele din zona non-euro) intr-un ritm
mai rapid decat importurile, si orientarea importurilor catre industrie
si mai putin catre consum. Aceasta situatie, combinata cu reducerea
deficitului comercial, poate fi considerata o performanta economica insa
peste un anumit nivel poate constitui un semnal de alarma pentru
incapacitatea cererii interne de a sustine cresterea economica. In
schimb, contributia pozitiva a exportului net s-a realizat prin
competitivitatea preturilor (preturi mai mici, pretul mediu aferent
operatiunilor de export care a scazut pentru prima data in ultimii 18
ani, preturi de transfer etc.) si nu printr-un proces calitativ al
produselor si marfurilor. Astfel, s-a exportat mai mult cu preturi mai
mici iar valoarea adaugata ramasa in tara a fost redusa si distribuita
doar in prima parte a lantului de productie, ceea ce nu a condus la
cresterea veniturilor bugetare si crearea de noi locuri de munca.
Este nevoie de un model de crestere echilibrat, bazat pe latura
calitativa care sa genereze venituri mai mari si locuri de munca mai
multe pentru a spera la un nivel de trai mai ridicat.
Un alt indicator de apreciere a nivelului dezvoltarii economice il
reprezinta populaţia ocupată şi structura pe sectoare a acesteia.
Romania a pierdut in ultimii 17 ani 10 pp, populatia ocupata coborand de
la 73% in 1997 la 63,8% in 2013, ceea ce ne situeaza si la acest
indicator pe unul dintre ultimele locuri in UE.
Din punct de vedere al structurii este important de mentionat ca forţa
de muncă în agricultura este una dintre cele mai numeroase din Europa,
fiind o vulnerabilitate structurala a modelului de crestere economica.
Romania, cu o populatie ocupata in agricultura de aproape 30%,
contribuie la formarea PIB cu aproape 6%, ceea ce reprezinta o
caracteristica a tarilor subdezvoltate.
Un alt dezechilibru al dezvoltarii economice este raportul dintre
salariati si pensionari, Romania avand cea mai defavorabila rata dintre
tarile UE-27, raportul fiind subunitar. Numarul de salariati a scazut
continuu in ultimii 20 de ani cu mici exceptii in perioada ante-criza.
In acelasi timp, numărul pensionarilor a crescut permanent desi numărul
celor care s-au pensionat la limită de vârstă şi având un stagiu complet
de cotizare a scăzut de la an la an. Practic, creşterea numărului de
pensionari s-a realizat prin cresterea numarului celor cu un stagiu
incomplet de cotizare ceea ce a dezechilibrat si mai mult bugetul de
pensii. Cum si cu cine sa te dezvolti cand economia Romaniei, PIB-ul si
bugetul se bazeaza pe un numar redus de salariati?
Contributia fortei de munca la cresterea economica potentiala a fost una
negativa inainte de inceperea crizei, in special datorita emigratiei.
Este necesar un model de crestere in care contributia factorului munca
sa echilibreze contributia capitalului si a factorului total de
productivitate (TFP). Astfel, sunt necesare politici de stimulare a
participarii fortei de munca la activitatea economica. Trebuie
reechilibrată structura demografică, prin politici atât de încurajare a
natalităţii şi de creştere a flexibilităţii forţei de muncă, cât şi de
distribuire judicioasă în plan teritorial şi pe domenii de activitate.
Între investiţiile în resurse umane şi dezvoltarea economică există o
corelatie puternica de care trebuie să se ţină seama mai ales într-o
perioadă de criză sau stagnare economică. Pentru a avea dezvoltare
economica şi a aspira la o creştere sustenabilă ai nevoie de un capital
uman bine pregătit şi dezvoltat.
Alt indicator de apreciere a dezvoltarii economice il reprezinta nivelul
productivităţii muncii, al productivitatii capitalului, precum şi
ritmurile lor de creştere. Si in ceea ce priveste productivitatea
muncii, Romania se afla pe penultimul loc in UE si la distanta mare fata
de media UE (la aproximativ 50% din media UE). De asemenea, dupa
productivitatea muncii in agricultura suntem pe ultimul loc in UE si la
aproximativ 30% din media UE.
Tehnologiile si inovarea trebuie sa fie forţa motrică a oricarui model
de dezvoltare economica. Avem nevoie de schimbări structurale importante
(vezi agricultura) care sa conduca la accelerarea utilizarii
tehnologiilor, creşterea ponderii capitalului intangibil la nivel micro-
şi macroeconomic, diversificarea surselor de inovare si a
instrumentelor de utilizare si aplicare practica a cunoştinţelor (Paul
David şi Dominique Foray, 2003).
Este nevoie de investiţii in tehnologie si în oameni, care să asigure
modernizarea capitalului tehnic si specializarea capitalului uman,
astfel încât să se realizeze o creştere continuă a competitivităţii
economiei româneşti. Creşterea competitivităţii este esenţială având în
vedere şi contribuţia marginala sau negativă a productivităţii
factorilor de producţie (total factor productivity-TFP), începand cu
anul 2008, la creşterea economică. Aceasta poate reprezenta vectorul
fundamental al creşterii si dezvoltarii economiei româneşti şi se poate
realiza în primul rând prin alocarea corespunzătoare de fonduri publice
şi private, necesare dezvoltării capitalului uman şi sectorului
cercetare-dezvoltare-inovare.
Scaderea populatiei ocupate si a investitiilor precum si productivitatea
redusa sunt principalii factori care au dus la reducerea ratei de
crestere a PIB-ului potential pe termen lung de la aproximativ 5%,
(medie calculata pentru perioada 2002-2008), la aproximativ 1,4% (medie
pentru perioada 2009-2013). Pentru perioada 2014-2017, rata medie de
crestere a PIB-ului potential va fi in jur de 1,8%, insuficient pentru a
recupera decalajele de dezvoltare fata de media UE. Avand in vedere
structura si scenariile demografice, sursele de imbunatatire a
potentialului de crestere pe termen lung sunt cresterea investitiilor,
in special prin atragerea de fonduri europene, si a productivitatii cu
care sunt utilizati factorii de productie.
Un alt factor necesar pentru dezvoltarea economica este calitatea
institutiilor. Degeaba avem crestere economica daca nu avem institutii
puternice care sa contribuie la conservarea acesteia si nu la disiparea
ei prin diferite mecanisme legale sau ilegale. De ce?
Pentru ca intre calitatea institutiilor si dezvoltarea economica exista o
relatie interdependenta. Astfel, institutiile isi pun amprenta asupra
volatilitatii rezultatelor economice asa cum reiese si din studiile
realizate de IMF. In tarile dezvoltate, cu cat institutiile sunt mai
puternice, cu atat contributia lor la cresterea economica este mai mare
si volatilitatea acesteia este mai redusa (S Nuri Erbas, Chera L.,
2006). Institutiile de baza trebuie sa fie puternice dar in tarile
sarace sau in curs de dezvoltare acestea au o calitate redusa ceea ce
face ca politicile economice si de stabilizare sa fie ineficiente
(Rodrik,1999). Pentru ca reformele economice sa fie eficiente o conditie
necesara dar nu si suficienta ar fi o buna calitate a institutiilor
(Stiglitz,1999). Exista numeroase studii de specialitate si analize
empirice care pun in evidenta legatura puternica dintre calitatea
institutiilor si dezvoltarea economica. Astfel, s-a stabilit ca exista o
corelatie pozitiva intre calitatea institutionala si nivelul venitului
pe locuitor (Rodrik, in 2002), o legatura intre coerenta institutionala
si performanta macroeconomica (Lene Kenworthy, 2005) sau intre calitatea
institutiilor si dezvoltarea economiei (S. Satyanath, A. Subramanian,
2004).
Nu in ultimul rand, dezvoltarea economică presupune şi îmbunătăţirea
sistemului educaţional, îmbunătăţirea sistemului de sanatate publica,
îmbunătăţirea sistemului juridic, elaborarea şi derularea unor programe
eficiente de combatere a sărăciei etc., ceea ce in Romania mai mult s-a
mimat la nivelul reformelor in aceste domenii.
Economia Romaniei mai are inca resursele necesare pentru asigurarea
dezvoltarii economice desi mecanismele de transmisie a politicilor sunt
deteriorate, inclusiv datorita actualei crize economice. Mizele majore
ale dezvoltarii economice sunt legate de recalibrarea modelului de
crestere, de modalitatile efective de gestionare optima a resurselor,
pentru ca evolutia pozitiva la nivel macroeconomic sa se distribuie in
economia reala, sa contribuie calitativ la dezvoltarea economica,
eventual cu un grad cat mai redus de polarizare la nivel microeconomic.
Astfel, o problema importanta in conditiile reluarii cresterii economice
pe termen scurt si a perspectivelor de dezvoltare economica pe termen
lung este identificarea si corectarea surselor structurale, cantitative,
calitative sau ciclice generatoare de dezechilibre care limiteaza
potentialul de crestere si de dezvoltare economica.
Ca sa inregistram o dezvoltare economica continua si sustenabila este
necesara echilibrarea calitativa a modelului de crestere pentru ca
domeniile cu productivitate ridicata, care produc bunuri şi servicii cu o
valoare adăugată mare, sa-si majoreze ponderea în structura produsului
intern brut, în detrimentul sectoarelor mari consumatoare de resurse si
care produc bunuri şi servicii cu valoare adăugată redusă.
Pana la un anumit nivel economia se poate dezvolta din inertie, pe baza
de motoare conjuncturale sau pe o structura dezechilibrata prin
exacerbarea laturii cantitative a factorilor de productie. Dar de la un
anumit prag, cresterea si dezvoltarea economica au nevoie de motoare
permanente si de o structura echilibrata, axata pe latura calitativa a
factorilor de productie. Romania trebuie sa-si fundamenteze un model de
crestere economica corelat cu modelul de dezvoltare economica. Romania
are nevoie de o strategie de dezvoltare economica pe termen mediu si
lung, adoptata prin consens al tuturor fortelor politice si care sa fie
aplicata indiferent ce forte politice se afla la guvernare.
NOTA: Prezentul studiu a fost insusit de catre Consiliul National al Societatii Civile ca reprezentand punctul de vedere al societatii civile referior la problemele economice cu care se confrunta Guvernul Romaniei, in vederea accelerarii politicilor de reforma convenite de Romania cu FMI si CE. Studiul a fost prezentat de catre delegatia CNSC, domnului Guillermo Tolosa, reprezentant FMI in Romania, cu ocazia intrevederii din 24.02.2014.
Prof. univ. dr. Moisă Altăr, Facultatea de Finanţe, Asigurări,
Bănci şi Burse de Valori, ASE Bucureşti si Universitatea
Romano-Americana
Prof. univ. dr. Dan Armeanu, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, ASE Bucureşti
